Articulatia tibio femurala, Articulatia genunchiului


La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal. Articulaţia sacro-iliacă - o diartro-amfiartroză. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele: auriculară a sacrum concavă şi a osului coxal care este convexă.

articulatia tibio femurala

Peste suprafaţa articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin. Creasta iliacă 2. Sacrum 3. Corpul vertebral 4.

Articulatia genunchiului

Orificiul ischiatic mare 5. Orificiul ischiatic mic 6. Ligamentul sacro-coccigian ventral 7. Discurile intervertebrale 8. Simfiza pubiană 9. Ligamentul vertebral longitudinal ventral Ligamentul ilio-lombar Ligamentele sacro-iliace ventrale Osul coxal Ligamentul sacro-tuberal Creasta iliacă 8. Simfiza pubiană 2. Sacrum 9. Ligamentul vertebral longitudinal 3. Corpul vertebral ventral 4.

Orificiul ischiatic mare Ligamentul ilio-lombar 5. Orificiul ischiatic mic Ligamentele sacro-iliace 6. Ligamentul sacro-coccigian ventrale ventral Osul coxal 7. Discurile intervertebrale Ligamentul sacro-spinos 1. Osul coxal 2. Spina iliacă posterioară şi superioară 3.

Tuberozitatea ischiatică 4. Marele trohanter femural 5. Micul trohanter femural 6. Ligamentele sacro-tuberale 7. Ligamentele sacro-tuberale 8. Ligamentele sacro-coccigiene dorsale superficiale 9. Ligamentele sacro-coccigiene dorsale profunde Membrana obturatoare Ligamentele sacro-spinale Labrum acetabular Zona orbiculară O parte din fibrele profunde se reflectă pe col formând frenula capsulae. Stratul sinovial tapetează stratul fibros al capsulei.

Articulatia tibio femurala ligament conţine vase nutritive pentru capul femurului, măreşte suprafaţa de secreţie a membranei sinoviale, contribuie la răspândirea sinoviei pe suprafaţa articulară.

articulatia tibio femurala

Flexie Extensie Abducţie- Rotaţie Rotaţie adducţie internă externă Mişcare ° 30° ° 35° 15° activă Mişcare ° 50° ° 40° 20° pasivă Diferenţă ° 20° 10° 5° 5° Mişcările de flexie-extensie La nivelul şoldului mişcarea articulatia tibio femurala flexie este însoţită de o rotaţie înăuntru în timp ce mişcarea de extensie este însoţită de o rotaţie în afară a capului femural ceea ce determină ca axa după care are loc mişcare să nu se suprapună cu cea anatomică axa transversală care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund.

Amplitudinile medii normale ale mişcărilor şoldului sunt variabile cu poziţia genunchiului: când acesta este în flexie amplitudinea de mişcare creşte cu °. Flexia-extensia se realizează într-un plan sagital care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund.

În această poziţie ligamentele ilio-pubian şi ischio-femural sunt întinse şi fixează puternic capul în cavitate.

Articulatia genunchiului (genunchiul)

Abducţia şi adducţia se execută în plan frontal, în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural. Musculatura abductoare: - tensor al fasciei lata - fesierul mijlociu şi fesierul mic - croitorul - piriform Abducţia este limitată de: - tensionarea ligamentului ilio-pretrohanterian dacă coapsa este în extensie, - tensionarea articulatia tibio femurala pubo-femural dacă coapsa este în flexie.

Musculatura adductoare: - micul fesier - pectineu - gracilis - semitendinos şi semimembranos - adductori mare, mijlociu, mic Articulatia tibio femurala de adducţie poate fi limitată: - întâlnirea coapselor pe linia mediană, - frânată de prezenţa ligamentului pretrohanterian şi a ligamentului rotund Amplitudinea abducţiei sau a celei de adducţiei poate fi mărită prin mişcări de compensare ale bazinului, coloanei vertebrale în special din regiunea lombară.

Rotaţiile internă şi externă se execută în plan transversal, în jurul unei axe verticale care trece prin centrul capului femurului. Mişcările de rotaţie externă şi internă sunt realizate în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. Amplitudinea rotaţiei externe este de 15°, iar a rotaţiei interne de 35°, total 50°. Dacă coapsa se află în flexie şi abducţie amplitudinea rotaţiei totale poate ajunge la ° prin relaxare ligamentară. Rotatorii externi ai şoldului: - fesierul mare şi mijlociu - fascicol posterior - gemenii bazinului - obturatorul intern şi extern - pătratul femural - piriform al bazinului - pectineul - dreptul intern din cvadriceps - croitorul - iliopsoas Rotaţia externă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea oblică - ligamentul rotund - marele trohanter femural Rotatorii interni pentru articulaţia coxofemurală sunt constituiţi din: - micul fesier - fesierul mijlociu fascicol anterior - gracilis - semitendinosul şi semimembranosul Rotaţia internă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea verticală - ligamentul ischio-femural - marele trohanter Mişcarea de circumducţie rezultă prin trecerea succesivă a coapsei prin mişcările anterior descrise.

  • Fluid cu artroză articulară
  • Articulatia genunchiului (genunchiul) | Anatomie si fiziologie
  • Fleximobil articulatii pareri

Suprafeţele articulare sunt: epifiza inferioară femurală prin cei doi condili, articulatia tibio femurala posterior de fosa intercondiliană faţa posterioară a rotulei este împărţită de o creastă în două suprafeţe articulare, una laterală şi alta medială acoperite de cartilaj articular; epifiza superioară a tibiei prezintă suprafaţa superioară articulară cu cele două fose articulare — cavităţile glenoide - separate de eminenţă intercondiliană spina tibiei.

Cei doi condili femurali prezintă unele particularităţi anatomice: 1. Pentru realizarea congruenţei articulare ce rezultă din disproporţia suprafeţelor osoase la nivelul articulaţiei genunchiului sunt necesare meniscurile intraarticulare, formaţiuni fibro-cartilaginoase, unul lateral şi altul medial, dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale.

Fiecare menisc în parte prezintă: - două feţe: una superioară ce corespunde condilului femural şi alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă - o crestă medială, subţire, întinsă spre centrul articulaţiei la care însă nu ajunge Fiecare menisc în parte prezintă: - două extremităţi, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial - meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, este mai îngust şi mai gros la periferie - meniscul medial are forma unei semilune cu deschiderea medială - cele două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o bandeletă transversală - ligamentul transvers al genunchiului.

Capsula articulară se inseră superior la nivelul femurului iar inferior articulatia tibio femurala tibie, prezentând anterior un orificiu pentru rotulă.

Autor: Drăgulin Oana Genunchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu coapsa. Articulatia gebunchiului trebuie sa fie mobila si supla pentru a permite flexia si extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, sa fie stabila, avand in vedere ca ea sustine toata greutatea corpului. Anatomia genunchiului: In alcatuirea articulatiei genunchiului intra: - femurul: acesta este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara doua proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea superioara a tibiei. Impreuna cu ligamentele, acestea asigura stabilitatea articulara, fara a impiedica mobilitatea.

Tratamentul articulației spinale de inserţie este foarte sinuos, cei doi epicondilii femurali sunt lăsaţi extracapsular - fosa intercondiliană. La acest nivel capsula se întrerupe şi fuzionează cu ligamentele încrucişate. Pe tibie inserţia se realizează la mm de cartilajul articular. Capsula articulară este foarte rezistentă şi care prezintă două orificii pentru patelă, anterior, şi posterior pentru ligamentele încrucişate.

articulatia tibio femurala

Fibrele capsulei articulare au o dispoziţie longitudinală la exterior şi transversală şi oblice în interiorul său. Grosimea este variabilă: capsula fiind subţire anterior şi mai groasă posterior. Mijloacele de menţinere a articulaţiei sunt ligamentele: - transvers al genunchiului sau bandeleta transversală care leagă cele două meniscuri între ele - popliteu arcuat - popliteu oblic - rotulei sau patelar 6 - colaterale tibial şi fibular încrucişate antero-extern şi postero-intern 7, 10 Articulaţia genunchiului este o articulaţie cu conducere ligamentară.

Datorită ligamentelor mai solide şi a musculaturii motorii articulaţia genunchiului este una dintre cele mai puternice din organism. În articulaţia femuro-tibială se realizează în principal mişcări de flexie-extensie cu amplitudine de ° activ, ° pasiv care sunt însoţite secundar de rotaţie internă - externă şi de înclinare laterală. Mişcarea de flexie — extensie se poate realiza în trei moduri: 1. Axul mişcării este transversal şi trece prin condilii femurali.

Anatomia genunchiului:

În primul rând condilii femurali nu sunt sferici, profilul articulatia tibio femurala reprezintă o curbă spirală a cărei rază este mai mare anterior - 53 mm articulatia tibio femurala de posterior 16 mm. Astfel, suprafaţa condililor este mai lungă decât cea a feţelor articulare tibiale. Datorită acestei articulatia tibio femurala anatomice condilii se vor deplasa iniţial prin rostogolire şi apoi prin alunecare. Faza de rostogolire începe când gamba este în extensie şi se termină când aceasta face cu coapsa un unghi de °.

Dacă această fază ar fi mai amplă, ar exista riscul ca cei doi condili femurali să părăsească contactul cu platoul tibial. Faza de alunecare completează flexia până la 50°. Axa de mişcare în flexie-extensie ocupă poziţii succesive care se înscriu pe o curbă evolutivă, la care axul lung al tibiei rămâne tangent.

Mişcarea de flexie — extensie În flexie, axul se deplasează superior şi posterior iar, în extensie invers.

articulatia tibio femurala

În aceste mişcări sunt antrenate şi meniscurile. Acestea sunt împinse de condilii femurali, dar accidental pot fi prinse între aceştia şi platoul tibial şi lezate. Mişcările meniscurilor pe platoul tibial se rezumă cum să elimini durerea apărută a articulațiilor genunchiului la modificarea formei, deoarece extremităţile lor sunt fixe.

În extensie meniscurile îţi măresc raza de curbură iar partea lor anterioară se deplasează înainte, iar în flexie se deplasează posterior, adaptându-se la forma condililor. A doua particularitate: în poziţiile extreme, flexia se asociază cu un grad de rotaţie medială, iar extensia cu rotaţia laterală.

Această asociere măreşte gradul de deplasare al meniscurilor. Rotula însoţeşte mişcările tibiei, fiind solidarizată de aceasta prin ligamentul rotulian. Ea coboară în flexie, putând ajunge în contact cu tibia şi se ridică în extensie, când poate ajunge superior de trohleea femurală.

Deplasarea ei urmează un traiect concav lateral. Astfel, ea se deplasează iniţial medial, pătrunde în şanţul trohleei, iar apoi se abate lateral, încât în flexia maximă corespunde condilului lateral. Aspectul acestui traiect se datorează proeminenţei anterioare mai mari a condilului femural lateral comparativ cu cel medial.

Functiile articulatiei genunchiului:

În ansamblu această deplasare împiedică ca presiunea mare să se găsească în aceeaşi zonă a cartilajului. Musculatura flexoare pentru articulaţia genunchiului: - bicepsul femural, - semitendinosul, - semimembranosul, - în secundar de croitor, gracilis, popliteu, gemenii bazinului, gastrocnemieni. Mişcarea de flexie este frânată de: - muşchiul cvadriceps, - ligamentul rotulian, - fasciculele posterioare ale ligamentului încrucişat - fibrele anterioare ale celui posterior. În flexia completă ligamentul colateral fibular se relaxează pe când cel tibial rămâne uşor întins.

În flexia medie se realizează relaxarea ambelor ligamente colaterale. Secţionarea ligamentelor încrucişate nu afectează extensia ci numai flexia. Deci, soliditatea articulaţiei este asigurată de acestea în flexie şi de ligamentele colaterale în extensie. În ultima etapă a extensiei, când aceasta se combină cu rotaţia medială a femurului sau laterală a tibiei, ligamentul încrucişat anterior se relaxează, fapt ce permite continuarea mişcării.

Aceasta face ca pe gamba în extensie să nu mai fie necesară acţiunea musculaturii. Femurul şi tibia formează astfel o coloană rezistentă, care dă siguranţă în mers; flexia nu se va mai putea realiza până ce nu se produce rotaţia în sens invers. Cel mai puternic extensor este muşchiul cvadriceps care are rol de stabilizator incomplet ala articulaţiei genunchiului, fiind ajutat de tensorul fasciei lata Extensia este limitată de: - fata posterioara a rotulei - ligamentele posterioare ale genunchiului - ligamentele colaterale - articulatia tibio femurala anterioare ale ligamentului încrucişat anterior - fasciculele posterioare ale celui posterior Rotaţia se realizează numai la gamba în flexie.

. Membrul inferior - articulatii biomecanica

Se poate produce o rotaţie medială şi laterală fie a gambei, fie a coapsei. Articulatia tibio femurala mişcării este vertical şi trece prin centrul articulatia tibio femurala intercondiliene. Mişcarea se execută în etajul inferior al articulaţiei genunchiului. Deplasările meniscurilor sunt mai reduse. În rotaţia laterală a femurului, meniscul lateral este împins posterior iar, cel medial anterior.

Rotaţia medială are o amplitudine de ° şi este frânată de ligamentele încrucişate, pe când cea laterală ajunge la 40° fiind frânată de torsionarea ligamentelor colaterale. Musculatura rotatorie medială: - croitor - gracilis - popliteu - semitendinos - semimembranos - gastrocnemian medial Mişcarea rotatorie laterală: - bicepsului femural - tensor al fasciei lata - gastrocnemian lateral Mişcarea este limitată de ligamentele colaterale şi încrucişate.

Articulaţia tibio-fibulară superioară Suprafeţele articulare sunt: - faţa articulară a capului peroneului - faţa articulară peronieră de pe condilul lateral al tibiei; ambele prezintă cartilaj hialin Mijloacele de unire: - capsula articulară este mai groasă anterior, - ligamentele sunt dispuse între tibie şi peroneu: anterior la nivelul capului peroneului, solid, posterior. Membrana interosoasă Membrana interosoasă a gambei este un dispozitiv fibros care se întinde între marginile interosoase ale tibiei şi peroneului.

Fibrele medicamente în tratamentul osteochondrozei dispuse oblic inferior şi lateral.

Această membrană are rol în creştere suprafeţei pentru inserţiile musculare. Ca şi membrana interosoasă a antebraţului şi la acest nivel există găuri nutritive arteriale.

În articulaţia tibio-fibulară sunt realizate mişcări de alunecare, fiind o articulaţie plană 3. Sindesmoza tibio-peronieră Sindesmoza tibio-peronieră uneşte cele două oase ale gambei prin extremităţile lor inferioare.

Suprafeţele articulare aflate în contact sunt acoperite de periost, spaţiul dintre ele fiind ocupat de ligamente. Mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentele: - tibio-fibular anterior mai puternic, - tibio-fibular posterior Gamba prelungeşte axul biomecanic al coapsei, transmiţând astfel greutatea trunchiului la picior.

Aceasta se realizează prin intermediul tibiei al cărei ax lung corespunde axului biomecanic al gambei. În articulaţiile dintre tibie şi peroneu se realizează mişcări de mică amplitudine, în care nu intervin muşchii.