Nume de boli osoase și articulare. Nume de boli osoase și articulare. Recenzii ale medicamentelor pentru tratamentul artrozei


Publicat pe 20 decembrie de Veritas 1.

articulația pe deget doare umflarea

Osteomielita O infecţie osoasă cauzată, de obicei, de bacterii, în special stafilococul auriu. Există 2 forme de osteomielita, acută şi cronică.

La copii, se întâlneşte doar forma acută. Sunt afectate în special oasele lungi. Infecţia ce cauzează apariţia bolii provine, de regulă, din alte regiune a corpului şi se răspândeşte la oase prin circulaţia sanguină sau de la un ţesut învecinat. Ea poate începe şi de la nivelul osului în cazul unguent de artrită care exista o predispoziţie, precum un traumatism recent. În interiorul osului infectat se produce puroi, ce poate provoca formarea unui abces.

Abcesul diminua aportul sanguin la nivelul osului. Osteomielita cronică apare atunci când ţesutul osos este distrus în urma aportului sanguin scăzut. Infecţia cronică poate persista ani de zile. Diagnosticul se face prin examen radiologi, unde se observa osteoliza proces de resorbţie minerală şi organică a osului.

Este caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism nume de boli osoase și articulare mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată — asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă. Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin aprox. Alţi factori de risc: vârsta peste nume de boli osoase și articulare de ani; tratament cronic cu corticosteroizi; aport inadecvat de calciu alimentar; activitate fizică insuficientă; greutate corporală prea mică.

Masa osoasă densitatea osoasă reprezintă cantitatea de os prezenta în structura scheletica.

  1. Bolile osoase | Medlife
  2. Unguente osteochondroza cervicală
  3. Fiecare reprezinta o entitate separata, dar oricare dintre ele este practic, inutila fara sustinerea celorlalte.
  4. Osteopenia, prima fază a procesului de scădere a densității osoase Nume de boli osoase și articulare, Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor Boli ale oaselor si tratamentul acestora Diagnosticarea durerilor de articulatii Exista o serie de teste si examinari pentru a diagnostica durerile de articulatii.
  5. Sus - Osteoporoza - aceasta conditie este caracterizata de scaderea masei osoase oasele nu mai primesc cantitati optime de calciu si minerale si structura osoasa se deterioreaza.
  6. MedLife Arad General Instalarea anotimpului rece atrage după sine o serie de neplăceri, care nu constau doar în pericolele pe care trebuie să le înfrunte sistemul imunitar, ci și în agravarea simptomelor unor boli care îi afectează deja pe unii dintre noi.
  7. Tratament nechirurgical al genunchiului
  8. Artroza provoacă tratamentul bolii

Cu cât densitatea e mai mare cu atât osul e mai puternic. Densitatea osoasă e influenţată puternic de factori genetici care uneori sunt influenţaţi de factorii de mediu şi de medicamente.

De exemplu bărbaţii au o densitate osoasă mai mare decât a femeilor. În mod normal densitatea osoasă acumulată în timpul copilăriei atinge un maxim în jurul vârstei de 25 de ani. Aceasta densitate este menţinută timp de aproximativ 10 ani. După vârsta de 35 de ani atât bărbaţii cât şi femeile pierd în mod normal 0. Estrogenul este foarte important în menţinerea densităţii osoase la femei.

Când nivelele de estrogen scad după menopauza e accelerată scăderea densităţii osoase. Accelerarea scăderii densităţii osoase după menopauza este o cauză majoră a osteoporozei la femei. Trei factori sunt esenţiali în păstrarea sănătăţii osului de-a lungul vieţii: exerciţii regulate; aport adecvat de vitamina D care e esenţială în absorbţia calciului.

Reumatologia si bolile reumatice

Osteonecroza Necrozarea ţesutului osos datorate artrita infecțioasă a simptomelor șoldului întreruperi a circulaţiei sangvine.

Afecţiunea duce la distrugerea celulelor osoase şi la prăbuşirea traveelor osoase. Şi cum raul nu vine nume de boli osoase și articulare singur, statistica medicală arată că, de cele mai multe ori, aceste anomalii sunt combinate între ele.

tratamentul artrozei 1 lingură

Scolioza Cea mai comună diformitate a coloanei vertebrale. Alte diformităţi ale coloanei vertebrale sunt cifoza şi lordoza, dar aceste diformităţi sunt mult mai puţin frecvente. Aceasta curbura persista de obicei când pacientul se apleacă spre înainte să-şi atingă picioarele cu mâna.

O uşoară înclinare laterală a coloanei vertebrale nu este neapărat o scolioza.

artroza deformantă a articulației umărului stâng

Astfel deviaţiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi în limite normale. Scolioza apare de obicei în copilărie sau în adolescenţă şi este asociată cu factori congenitali.

Bolile osoase

Cifoza Deviaţie a coloanei vertebrale în plan sagital în planul vertical de simetrieprin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, în faţă, provocând cocoaşa, compensata fiind, printr-o hiperlordoza nume de boli osoase și articulare şi lombară pentru echilibrarea coloanei.

compoziție condroitină glucozamină

Cifoscolioza este o deviaţie dublă a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioară şi curbura laterală. Poziţia incorectă a copilului pe scaun încă din primii ani de viaţă, la masă, acasă şi apoi la grădiniţă, la şcoală, la birou sau în bancă, purtarea incorectă a ghiozdanului pot genera în timp o parte dintre aceste deformări nedorite.

AFECTIUNI ALE OASELOR, ARTICULATIILOR SI MUSCHILOR

Creşterea bruscă în înălţime, evitarea practicării regulate a sportului care întăreşte musculatura spatelui sau neglijarea kinetoterapiei în cazul în care boala s-a instalat, contribuie la accentuarea deformării coloanei.

Lordoza Curbura fiziologică a coloanei vertebrale scobindu-se spre fată. Aceste două lordoze sunt compensate de o curbură normală inversă cifoza a rachisului dorsal. Spondiloza Cunoscută şi sub numele de artroza vertebrală, spondiloza este o formă de reumatism foarte des întâlnită. Este formă de reumatism degenerativ produsă de uzură discurilor intervertebrale, însoţită de reacţii de reparare osteofite, ciocuri de papagal la nivelul corpilor vertebrali.

Alterările biochimice ale cartilajelor articulare şi discurilor intervertebrale nu se datoresc exclusiv îmbătrânirii ţesuturilor.

Care sunt efectele adverse ale corticosteroizilor? (tratament cortizon)

În marea majoritate a cazurilor apar în urma tulburării în mecanica articulara declanşată de obezitate, scăderi ale tonusului muşchilor scheletali sau poziţii vicioase în timpul muncii. Semnele de spondiloza cervicală sunt durerile în regiunea cervicală sau occipitala, înţepenirea cefei, astenia, ameţelile. Poate fi considerată boala profesională, fiind frecvent întâlnită la persoanele care lucrează vreme îndelungată stând pe scaun.

Spondiloza toracala se manifestă îndeosebi prin nevralgie intercostală. Spondiloza lombară este cunoscută sub numele de lumbago.

Cele mai frecvente boli ale oaselor și articulațiilor care se dezvoltă după 40 de ani

La aceasta, durerea acută este resimţită la nivelul şalelor, ca urmare a unor eforturi fizice deosebite, a expunerii la frig, umezeala sau curenţi de aer. Discopatia Termen cu un caracter general folosit pentru a defini afecţiunile discurilor intervertebrale, indiferent de etiologie acestor afecţiuni.

Evoluţia discopatiei se face în mai multe etape. La început, apare durerea lombară datorită iritării nervului sinovertebral de către plăcile fisurate ale inelului fibros. Concomitent cu durerea în stadiile următoare apare criză de lumbago.

Durerea din regiunea lombară mai poate iradia spre fesa sau poate coborî spre genunchi sau până la picior. Aceste discuri sunt rotunde şi aplatizate, cu o capsulă externă mai dură care înconjoară nucleul format dintr-un material gelatinos.

Dacă aceste discuri sunt îndemne, atunci au rol de amortizare a şocurilor şi de a menţine coloana vertebrală flexibilă. Presiunile zilnice care acţionează asupra vertebrelor determina capsula exterioară să hernieze în exterior. Când aceste discuri se deteriorează în urma accidentelor sau a îmbătrânirii, vor ieşi în exterior sau se vor rupe, proces numit hernie de disc.

Medic specialist Reumatologie Reumatologia este o subspecialitate a medicinei interne care abordeaza tulburarile sistemului musculo-scheletal, artrita, bolile inflamatorii si bolile autoimune sistemice. Reumatologia reprezinta armonizarea perfecta dintre medicina interna si imunologie. Cazuistica este de multe ori o provocare continua datorita diversitatii imunologiei clinice. Sunt boli musculo-scheletale care se caracterizeaza prin durere si reducerea amplitudinii miscarii, respectiv diminuarea functiei in una sau mai multe arii ale sistemului musculo-scheletal. Factorii care cresc riscul dezvoltarii bolilor reumatice sunt : fumatul, greutarea excesiva, factorii genetici, factorii psiho-emotionali, factorii ocupationali, varsta.

Aceasta se numeşte de asemenea deplasare vertebrală sau ruptura de disc. Herniile de disc pot apărea în orice parte a coloanei vertebrale.

Însă majoritatea apar la nivelul inferior al coloanei lombar. Unele apar la nivelul gâtului cervical şi mai rar toracic. Hernierea unui disc se datorează de obicei degenerării inelului fibros.

cum se tratează artroza pe deget

Odată cu înaintarea în vârstă, discurile încep să piardă din lichidul care le ajuta să-şi menţină hidratarea şi totodată poziţia normală. Volumul nucleului pulpos începe să scadă cu timpul,presiunile nu mai sunt reapartizate uniform pe suprafaţa sa. Hernia mai poate apărea şi în caz de traumatisme la nivelul coloanei accidente sportive, rutiere sau de muncă, căderi de la înălţime, expuneri prelungite la vibraţii, mişcări bruşte, eforturi intense şi susţinute fără antrenament prealabil care determină fisurarea inelului fibros şi împingerea nucleului pulpos în afară prin aceste fisuri.

Dacă discul herniat apasa asupra unui nerv,vor apărea dureri,amorţeli şi Amorţeala pe un picior,care începe de la nivelul şezutului şi se extinde spre şold, glezna sau picior. Hernia de disc este o formă a dicopatiei lombare. Lumbago Contractura puternică şi dureroasă a muşchilor paravertebrali lombari care imobilizează bolnavul, punându-l în imposibilitatea efectuării mişcărilor de aplecare a trunchiului.

Boli ale oaselor si tratamentul acestora

Bolnavul nu se poate apleca să ridice un obiect de jos, nu poate să-şi încheie pantofii şi nu-şi poate îndrepta trunchiul. Lombosciatica Sciatica constă în durere, furnicătură sau parestezii amorţeli produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul lung şi foarte voluminos numit sciatic care controlează muşchii şoldului, piciorului, gambei, labei piciorului precum şi pielea piciorului, care traversează toată lungimea piciorului, se inflamează şi cauzează boala sciatică.

Sindrom care se manifestă prin dureri simultane în regiunea lombară, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei şi gambei, extinzându-se uneori în direcţia halucelui degetul mare sau degetului 5 degetul mic. În cazul discopatiei şi herniei de disc, lombosciatica este consecinţa iritării mecanice a rădăcinilor nervului sciatic de către inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care îngustează zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul găurilor de conjugare.

Debutul durerii este acut cu durere intensă lombara la efort sau la câteva ore de la acesta. Durerea nume de boli osoase și articulare în membrul inferior pe traiectul nervului sciaticşi este însoţită de parestezii şi tulburări de mers.

Artrita Se defineşte ca fiind o inflamaţie a unei articulaţii. Este o eroziune, o deteriorare treptată a cartilajului care acoperă osul unei articulaţii ce începe să se uzeze. Sunt Tratamentul leziunii ligamentelor gleznei tipuri: a.

Artrita reumatoidă este o boală relativ frecventa ce afectează articulaţiile. În această afecţiune se inflamează membrana sinovială ce delimitează articulaţiile în articulaţii există nişte formaţiuni de ţesut moale cu rol în stabilitatea şi mobilitatea articulara. În timp, consecutiv aceastei inflamaţii sinovita se produce distrugerea articulaţiei, producând disfuncţie articulara articulaţia nu mai funcţionează normal. Osteoartrita este o afecţiune în care cartilajul care protejează şi înveleşte suprafeţele articulare se deteriorează o dată cu trecerea timpului.

În cele din urmă, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freacă unele de altele, ducând la lezarea ţesutului şi a osului subiacent şi determinând apariţia simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei.

Cele mai frecvente boli ale oaselor și articulațiilor care se dezvoltă după 40 de ani În cele ce urmează, ne vom opri asupra celor mai frecvente boli ale oaselor și articulațiilor de care suferă femeile care au depășit această vârstă. Osteopenia, prima fază a procesului de scădere a densității osoase Osteopenia se definește ca scădere a densității osoase sub nivelul normal, însă nu suficient pentru a fi clasificată ca osteoporoză. Altfel spus, persoanele cu osteopenie au risc de fractură mult mai redus față de cele cu osteoporoză.

Denumită câteodată boala articulara degenerativa sau osteoartroza, reprezintă cea mai frecventă formă de artrită şi este cauza principală a durerii şi invalidităţii în rândul adulţilor în vârstă. Boala este caracterizată prin durere, edem, roşeaţa şi căldura locală inflamaţie precum şi prin impotenta funcţională a articulaţiei.

inflamația articulației încheieturii

Fără tratamentul corespunzător, guta este o deficit de calciu al durerii articulare care prezintă recurente  acutizări frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulaţiilor, tendoanelor sau a altor ţesuturi.

Guta este o boală mai frecvenţa în rândul populaţiei de sex masculin. Durerea care apare este atroce şi determină, de cele mai multe ori, impotenta funcţională la locul apariţiei. Cauzele sunt, de cele mai multe ori, suprasolicitarea musculară şi deshidratarea provocată de temperaturi crescute. Alte cauze sunt leziunile traumatice, întinderile musculare, tulburările circulatorii sau nervoase. În cazul tulburărilor circulatorii, fluxul de sânge care ajunge la muşchi este scăzut şi în timpul repausului, mai ales în somn, crampele apar la nivelul gambei şi degetelor de la picioare cârceii.

Administrarea antiinflamatoarelor orale şi exerciţiile uşoare înlătura disconfortul. Contracţia musculară provoacă durere, care creşte ca intensitate direct proporţional cu mărimea muşchiului. Tratamentul consta în administrarea antiinflamatoarelor orale şi unguentelor, dar şi efectuarea exerciţiilor fizice uşoare.

Durerea care se instalează brusc este de mare intensitate şi împiedica mişcarea. Dacă ruptura este incompletă, se decelează destul de greu; în cazul rupturilor complete, muşchiul este întrerupt, apare şi un hematom, iar simplă palpare este suficientă pentru diagnosticare.

Primul ajutor consta în protezarea cu o atelă, care va permite relaxarea musculară. Mecanismele neurologice care fac ca muşchii să fie relaxaţi atunci când nu sunt solicitaţi nu mai funcţionează corect. Adesea, muşchii antagonişti se contracta simultan, ca şi când ar exista o competiţie pentru a prelua controlul părţii de corp respective. Distrofia musculară se traduce prin slăbirea progresivă a musculaturii, şi în special a muşchilor scheletici controlaţi de creier în mod voluntar.

Pe măsura evoluţiei bolii, fibrele musculare necrozate sunt înlocuite de ţesut conjunctiv şi adipos. În unele forme de distrofie musculară sunt afectaţi miocardul şi alţi muşchi involuntari netezi precum şi alte organe.