Refacerea articulației gleznei după o fractură
Generalitati Fractura de glezna apare atunci cand unul sau mai multe oase care alcatuiesc articulatia gleznei se fractureaza.
Fracturile de glezna afecteaza persoanele de toate varstele. Principalele tipuri de fracturi ale gleznei sunt reprezantate de: Fracturile maleolei peroniere; Fracturile de maleola interna tibiala; Fracturile maleolei posterioare tibiale; Fracturile bimaleolare sau echivalent bimaleolare; Fracturile trimaleolare.
Principalele cauze de aparitiei a fracturii de glezna sunt: rasucire, rotire sau lovire a gleznei; impiedicari sau caderi; accidente auto cu impact asupra gleznei; Durerea aparuta imediat dupa un traumatism; Marirea de volum difuza cu inflamare si deformare a gleznei; Limitarea miscarilor, furnicaturi si amorteli; Durere si sensibilitate la atingere sau palpare; Imposibilitatea sprijinului pe piciorul afectat.
Diagnosticul fracturii de glezna Diagnosticul fracturii de glezna se pune pe baza examenului clinic şi a testelor imagistice. Radiografiile reprezinta tehnica de diagnosticare imagistica cea mai cunoscuta si utilizata.
Fracturile de glezna pot implica doar maleola laterala, maleola laterala si mediala bimaleolarasau toate cele 3 maleole trimaleolara. Pentru mai multe detalii cititi articolul fractura de glezna — generalitati. Tratament: fractura de maleola laterala Fractura maleolei laterale este o fractura a fibulei. Exista mai multe niveluri la care poate fi fracturata fibula si in functie de acest nivel se va stabili si tratamentul.
Radiografiile detecteaza fractura si gradul de deplasare a fragmentelor osoase. Ele pot oferi de asemenea informatii despre tipul fracturii. Rezonanta magnetica nucleara RMN se efectueaza in cazul in care se suspicioneaza leziuni la nivelul ligamentelor gleznei.
Tratamentul non-chirurgical: In cazul fracturilor fara deplasare sau cu deplasare mica si cu o glezna stabila tratamentul poate fi non-chirurgical prin reducerea ortopedica a fracturii urmata de imobilizarea gleznei cu ajutorul a unei atele gipsate timp de aproximativ saptamani, cu efectuarea mai multor radiografii de control pentru supravegherea fracturii, urmate de sedinte de kintoterapie pentru recuperare functionala.
Tratamentul chirurgical: In cazul fracturilor cu deplasare, cominutive si instabilitate secundara a gleznei se impune tratamentul chirugical. Acesta consta in reducerea si stabilizarea fragmentelor cu placi metalice, suruburi sau brose si hobanaj sarma in functie de tipul fracturii, care sa tina in contact fragmentele osoase.
Postoperator Ingrijirea postoperatorie consta in purtarea unei orteze de glezna sau a unei atele gipsate minim 6 saptamani, fara incarcare pe membrul operat, exercitii active de dorsiflexie si flexie plantara, si tratament anticoagulant pana in momentul renuntarii la atela.
Reluarea mersului se va refacerea articulației gleznei după o fractură treptat incepandu-se cu pozitii de descarcare a membrului afectat utilizarea carjelor axiale sau a cadrului de mers urmand apoi incarcarea usoara ca apoi treptat sa se treaca la mersul fara sprijin si in consecinta incarcarea totala.
Recuperarea este la fel de importantă ca tratamentul în sine, pentru ca șansele de vindecare totală să fie cât mai mari. Principalele obiective ale recuperarii sunt: Ameliorarea și dispariția durerilor și inflamației; Recuperarea sprijinului total în piciorul afectat; Redobândirea unui mers fără probleme; Recuperarea rezistenței musculare.
